Ce este piața fierului vechi? Cum funcționează, grade principale și factori de influență a prețului

Definirea pieței fierului vechi (steel scrap)
Piața fierului vechi reprezintă comerțul global cu oțel reciclat — mașini vechi, clădiri demolate, resturi din fabrici — care devine materia primă principală pentru producția de oțel prin cuptoare cu arc electric (EAF). Prețurile deșeurilor metalice fluctuează în funcție de ratele de producție a oțelului, activitatea de demolare, ciclurile industriei auto și cererea de export din țări importatoare majore, precum Turcia. Spre deosebire de minereul de fier, care alimentează furnalele înalte, fierul vechi alimentează direct cuptoarele EAF ca substitut pentru fierul primar. Acesta este clasificat pe grade, fiecare având propriul preț, profil de aprovizionare și standard de calitate.

---

Cuprins

1. De ce fierul vechi există ca marfă
2. Cele trei categorii de fier vechi
3. Grade de fier vechi: Sistemul de clasificare ISRI
4. Cum producția de oțel EAF stimulează cererea de fier vechi
5. Factori cheie de influență a prețului
6. Turcia: Cel mai mare importator de fier vechi din lume
7. Cum sunt stabilite prețurile de referință pentru fierul vechi
8. Întrebări frecvente
9. Concluzii principale

---

De ce fierul vechi există ca marfă

Oțelul nu dispare. Fiecare mașină casată, fiecare clădire demolată, fiecare utilaj industrial scos din uz lasă în urmă oțel care poate fi topit și reutilizat. Acest material reciclat reprezintă fierul vechi (steel scrap) și a devenit una dintre cele mai tranzacționate mărfuri industriale din lume.

Motivul pentru care fierul vechi atrage atenția pieței este economia. Producția de oțel din minereu de fier într-un furnal înalt necesită investiții de capital masive, un consum enorm de energie și o aprovizionare constantă cu cocs. Topirea fierului vechi într-un cuptor cu arc electric (EAF) — un cuptor industrial electric de mari dimensiuni — elimină majoritatea acestor necesități. Fără furnal înalt. Fără cocs. Emisii de carbon semnificativ mai mici pe tonă de oțel produs.

Producătorii de oțel EAF concurează constant pentru fier vechi. Când cererea de oțel este mare și oțelăriile funcționează la capacitate maximă, prețurile fierului vechi cresc brusc. Când cererea scade și oțelăriile încetinesc activitatea, fierul vechi se acumulează, iar prețurile scad. Piața fierului vechi este, prin urmare, un indicator în timp real al sănătății industriale.

Pentru un coordonator de transport sau un profesionist în import/export, fierul vechi este transportat în vrac pe nave cargo, în principal din SUA, UE, Japonia și Australia — țări care generează volume mari de material perimat — către Turcia, Coreea de Sud, India și Asia de Sud-Est, unde capacitatea EAF este ridicată, iar generarea internă de fier vechi este mai mică decât necesarul.

---

Cele trei categorii de fier vechi

Fierul vechi perimat (obsolete scrap) este cea mai mare și mai tranzacționată categorie. Provine din produse ajunse la finalul ciclului de viață: clădiri demolate, mașini strivite, aparate electrocasnice aruncate și infrastructură veche. Disponibilitatea sa este determinată de activitatea de demolare, ciclurile de casare auto și profilul de vârstă al stocului de oțel al unei țări. Deoarece a fost utilizat și expus intemperiilor, acesta conține mai multe impurități (vopsea, straturi protectoare, alte metale) decât fierul vechi generat recent.

Fierul vechi industrial (prompt scrap) (numit și fier vechi nou) este generat direct prin procesele de fabricație. O fabrică de ștanțare auto produce panouri de caroserie; foaia de oțel rămasă este fier vechi industrial. Un producător de țevi taie capetele; acele resturi sunt fier vechi industrial. Deoarece nu a fost niciodată utilizat într-un produs finit, acesta este mai curat, mai bine cunoscut din punct de vedere chimic și are un preț mai ridicat față de gradele perimate.

Fierul vechi intern (home scrap) este generat în cadrul unei oțelării — produse defecte, resturi de tăiere din turnarea continuă și țunder de laminare. Acesta aproape niciodată nu părăsește oțelăria; producătorii îl reciclează intern. Fierul vechi intern nu este tranzacționat pe piața liberă.

Profilurile de calitate și disponibilitate diferă drastic. Fierul vechi perimat este abundent, dar variabil în compoziție. Fierul vechi industrial este mai curat, dar oferta este legată de activitatea de producție. Această distincție contează pentru operatorii EAF deoarece o contaminare mai mare înseamnă un consum mai mare de energie în cuptor și potențiale probleme de calitate la oțelul finit.

---

Grade de fier vechi: Sistemul de clasificare ISRI

ISRI (Institute of Scrap Recycling Industries, cu sediul în Washington D.C.) publică sistemul standard de clasificare a fierului vechi utilizat în SUA și în comerțul internațional. Fiecare grad are un cod specific, o specificație detaliată și un nivel de preț corespunzător. Principalele grade pe care le veți întâlni în comerțul fizic sunt:

HMS 1 (Heavy Melting Scrap No. 1) — oțel gros, cu o grosime minimă de 6 mm, fier și oțel forjat. Include secțiuni structurale grele, șine de cale ferată și tablă groasă. Acesta este gradul de referință pentru comerțul de export. Când comercianții cotează “prețurile HMS 1”, se referă la acest grad.

HMS 2 (Heavy Melting Scrap No. 2) — secțiuni de oțel mai subțiri, cu o grosime minimă de 3 mm. Calitate mai scăzută decât HMS 1. Cel mai des cumpărat și vândut sub formă de amestec: HMS 1&2 în raport 80:20 (80% HMS 1, 20% HMS 2) este amestecul standard de export către Turcia și cumpărătorii asiatici.

Fier vechi tocat (Shredded scrap) — automobile și oțel de grosime mică care au fost trecute printr-un tocător industrial. Compoziție constantă, densitate compactă (bună pentru transport), randament mai mare în cuptor decât HMS. Se tranzacționează cu o primă de preț față de amestecurile HMS 1&2 pe majoritatea piețelor.

#1 Busheling — resturi industriale curate, ștanțări și tăieturi, fără straturi protectoare. Gradul de fier vechi industrial de înaltă calitate. Utilizat de producătorii care doresc calitate maximă pentru producția de oțel de înaltă performanță. Primă semnificativă de preț față de gradele HMS.

#1 Bundles — similar cu Busheling, dar include material mai subțire comprimat în baloturi. De asemenea, un grad industrial.

Turnings (așchii) — pilitură de oțel, resturi de găurire și așchii de strung din operațiunile de prelucrare. Valoare mai mică din cauza riscului de contaminare (uleiuri de tăiere, metale amestecate), densitate slabă și randament variabil. Adesea vândut cu discount.

Diferența de preț între grade contează în negocierile comerciale. Un cumpărător care se aprovizionează cu fier vechi pentru o aplicație de oțel auto de înaltă calitate va plăti prima pentru #1 Busheling. O oțelărie care produce beton-armat va procesa cu plăcere amestecuri HMS 1&2 la un cost mai mic.

Grad	Sursă	Calitate	Utilizare tipică
HMS 1	Oțel greu perimat	Medie-ridicată	Grad de referință export
HMS 2	Oțel ușor perimat	Medie	Amestecat cu HMS 1
Shredded	Fier auto	Medie-ridicată	Input în vrac EAF
#1 Busheling	Fabrici de ștanțare	Ridicată	Oțelării EAF de înaltă calitate
Turnings	Ateliere de prelucrare	Scăzută-medie	Input EAF de calitate inferioară

---

Cum producția de oțel EAF stimulează cererea de fier vechi

Un cuptor cu arc electric (EAF) produce oțel prin crearea unui arc electric între electrozi mari de grafit și o încărcătură de fier vechi. Arcul generează temperaturi de peste 1.600°C, topind fierul vechi. Oțelul lichid rezultat este apoi rafinat și turnat în forme semifinite (țagle, blume, plăți).

Tehnologia EAF este motivul dominant pentru care există piața fierului vechi. Fără aceasta, majoritatea fierului vechi ar fi o problemă de eliminare a deșeurilor, nu o marfă.

La nivel global, EAF produce aproximativ 30% din producția totală mondială de oțel, care a fost de aproximativ 1,9 miliarde de tone în 2023. Acea cotă de 30% se traduce prin aproximativ 570 de milioane de tone de oțel produs prin EAF pe an, fiecare tonă necesitând aproape o tonă de fier vechi ca input.

În Statele Unite și Uniunea Europeană, cota EAF este dramatic mai mare — aproximativ 70% din producția de oțel a SUA provine din EAF, iar cota EAF în UE a crescut constant. Aceasta explică de ce SUA este un exportator major de fier vechi (generează mai mult decât pot consuma oțelăriile sale) și de ce prețurile interne din SUA sunt urmărite îndeaproape la nivel internațional.

Ruta alternativă de producție — furnal înalt / convertizor cu suflare de oxigen (BF-BOF) — utilizează minereu de fier și cocs pentru a produce fier primar (fontă), care este apoi convertit în oțel într-un convertizor cu oxigen. Oțelăriile BF-BOF utilizează de obicei doar 10-30% fier vechi ca agent de răcire; ele nu sunt consumatori principali de fier vechi. Industria siderurgică a Chinei rămâne în copleșitoare majoritate de tip BF-BOF, motiv pentru care producția enormă de oțel a Chinei nu se traduce într-o cerere echivalentă de fier vechi.

Pe măsură ce industria siderurgică globală se decarbonizează, se așteaptă ca ponderea EAF să crească. Europa, în special, investește în noi capacități EAF pentru a înlocui furnalele înalte mai vechi — fiecare nou EAF reprezintă o nouă sursă de cerere de fier vechi, tensionând piața pe termen lung.

---

Factori cheie de influență a prețului

Ratele de producție a oțelului reprezintă principalul factor. Când oțelăriile funcționează la utilizare ridicată, ele consumă agresiv fier vechi. Când oțelăriile stagnează — din cauza piețelor slabe de construcții sau a producției auto reduse — cererea de fier vechi dispare. Cifrele lunare privind utilizarea capacității publicate de World Steel Association (worldsteel.org) sunt urmărite îndeaproape de comercianții de fier vechi.

Ciclurile de casare auto contează deoarece mașinile reprezintă cea mai mare sursă unică de fier vechi perimat. O mașină strivită astăzi are oțel care intră pe piața fierului vechi în câteva săptămâni. Ani de vânzări auto puternice înseamnă un val viitor de vehicule scoase din uz. Inversul este de asemenea adevărat: când mai puține mașini sunt casate (deoarece ratele de casare scad sau mașinile sunt exportate în loc să fie casate pe plan intern), oferta de fier vechi perimat se restrânge.

Demolările în construcții determină disponibilitatea gradelor HMS. Proiectele mari de infrastructură sau demolările de clădiri generează volume substanțiale de HMS brusc. Invers, perioadele cu activitate redusă de demolare reduc oferta de HMS.

Cererea de export din Turcia și Asia este critică. Turcia este cel mai mare importator de fier vechi din lume (vezi mai jos). Când oțelăriile turcești funcționează intens, achizițiile acestora cresc prețurile globale ale fierului vechi — în special pentru gradele de export HMS 1&2. Cumpărătorii asiatici, în special Coreea de Sud, India și Asia de Sud-Est, adaugă un suport suplimentar pentru cerere.

Prețurile energiei afectează direct EAF. Un cuptor EAF utilizează aproximativ 400-450 kWh de electricitate pe tonă de oțel produs. Când prețurile la electricitate explodează — așa cum s-a întâmplat în Europa în 2022 — costurile de producție EAF cresc brusc, reducând profitabilitatea oțelăriilor și ducând la reduceri ale producției, ceea ce reduce cererea de fier vechi. Aceasta creează un mecanism de transmisie direct între piețele de energie și prețurile fierului vechi.

Tarifele de transport maritim contează deoarece fierul vechi se transportă în vrac. Când costurile de transport maritim cresc, diferențialul de preț dintre fierul vechi intern și cel importat se micșorează pentru cumpărători, afectând fluxurile comerciale.

---

Turcia: Cel mai mare importator de fier vechi din lume

Turcia importă aproximativ 20-25 de milioane de tone de fier vechi pe an, ceea ce o face de departe cel mai mare importator de fier vechi din lume. Motivul este structural. Industria siderurgică a Turciei este aproape în întregime bazată pe EAF — aproximativ 75% din oțelul turcesc este produs în cuptoare cu arc electric — iar Turcia nu generează suficient fier vechi perimat intern pentru a-și alimenta oțelăriile. Oțelăriile turcești produc în principal beton-armat și sârmă pentru construcții.

SUA este cel mai mare furnizor unic de fier vechi al Turciei. Rusia și Ucraina au fost istoric furnizori majori (fier vechi de origine ucraineană și rusă prin porturile Mării Negre), dar războiul din 2022 a perturbat semnificativ aceste fluxuri, crescând cererea Turciei pentru material de origine americană.

Prețurile de import din Turcia pentru HMS 1&2 80:20 CFR Turcia sunt publicate ca un reper global cheie. Când acest preț se mișcă, el semnalează direcția pentru piețele globale de fier vechi. O creștere cu 10$/tonă a ofertelor de import din Turcia atrage de obicei prețurile de export din SUA în sus în câteva zile.

Geografia contează pentru profesioniștii din shipping. Fierul vechi se deplasează din porturile de pe coasta de est și coasta golfului a SUA către porturile turcești (în principal Iskenderun și Aliaga) pe nave de vrac, de obicei nave de tip Handysize sau Supramax cu capacități între 35.000-55.000 DWT.

---

Cum sunt stabilite prețurile de referință pentru fierul vechi

AMM (American Metal Market) publică evaluări zilnice ale prețurilor fierului vechi pentru gradele interne din SUA, inclusiv #1 Busheling (Chicago, Pittsburgh), shredded (Midwest) și gradele HMS. Prețurile AMM sunt utilizate pe scară largă în contractele interne de achiziție de fier vechi din SUA.

Platts (S&P Global Commodity Insights) publică evaluări ale prețurilor fierului vechi de export, inclusiv HMS 1&2 CFR Turcia — reperul internațional cheie. Platts evaluează, de asemenea, prețurile pentru fierul vechi livrat către cumpărătorii din Asia de Est.

Fastmarkets (fostul Metal Bulletin) este a treia agenție majoră de raportare a prețurilor pe această piață. Publică evaluări atât pentru fierul vechi intern din SUA, cât și pentru cel internațional.

Spre deosebire de cupru sau aluminiu, fierul vechi nu se tranzacționează pe LME sau pe orice altă bursă cu contracte futures standardizate. Prețurile sunt negociate bilateral între cumpărători și vânzători, cu prețurile agențiilor de evaluare oferind repere de referință.

Contractele fizice specifică adesea evaluarea AMM sau Platts dintr-o anumită zi, apoi adaugă sau scad un diferențial bazat pe grad, locație și volum. Un contract ar putea suna astfel: “Shredded scrap la prețul publicat de AMM minus 15$/tonă brută, FOB Chicago.”

---

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre HMS 1 și HMS 2?

HMS 1 (Heavy Melting Scrap No. 1) este oțel greu cu grosime minimă de 6 mm — de obicei secțiuni structurale, tablă groasă și șine. HMS 2 este mai subțire, cu grosime minimă de 3 mm, și include oțel perimat mai ușor. HMS 2 se tranzacționează la un discount față de HMS 1, de obicei cu 5-20$/tonă mai puțin, în funcție de condițiile pieței. Majoritatea încărcăturilor de export amestecă cele două tipuri în proporție de 80% HMS 1 și 20% HMS 2.

De ce Turcia importă atât de mult fier vechi?

Turcia are una dintre cele mai mari industrii siderurgice bazate pe EAF din lume și produce beton-armat și sârmă pentru export în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Europa. Generarea sa internă de fier vechi este insuficientă pentru capacitatea oțelăriilor sale, așa că importă diferența — în principal din Statele Unite, țări UE și istoric din Rusia/Ucraina.

Cum este determinat prețul fierului vechi?

Prețurile fierului vechi sunt negociate bilateral, nu pe o bursă. Agențiile de raportare a prețurilor precum AMM (American Metal Market) și Platts monitorizează tranzacțiile reale și publică evaluări zilnice sau săptămânale. Acestea devin referința pentru contracte. Prețurile evoluează odată cu ratele de producție a oțelului, cererea de export din Turcia și Asia, activitatea de demolare internă și disponibilitatea fierului vechi auto.

Ce este sistemul de clasificare ISRI?

ISRI (Institute of Scrap Recycling Industries) publică specificații detaliate pentru fiecare grad de fier vechi — dimensiuni, cerințe privind compoziția chimică, materiale interzise și standarde de manipulare. “Scrap Specifications Circular” de la ISRI este documentul de referință standard utilizat în contractele de comerț cu fier vechi din SUA și la nivel internațional.

Cum se raportează fierul vechi la tranziția către “oțelul verde”?

Producția de oțel EAF cu fier vechi reciclat produce semnificativ mai puțin CO₂ pe tonă de oțel decât producția prin furnal înalt din minereu de fier — aproximativ 0,4-0,6 tone CO₂/tonă oțel (EAF) față de 1,8-2,0 tone CO₂/tonă oțel (BF-BOF). Pe măsură ce producătorii de oțel urmăresc obiectivele de decarbonizare, se așteaptă ca capacitatea EAF să crească semnificativ, crescând cererea de fier vechi pe termen lung.

Ce nave transportă fier vechi?

Fierul vechi se transportă în nave de vrac (bulk carriers). Încărcăturile de export din SUA către Turcia utilizează de obicei nave Handysize (28.000-40.000 DWT) sau Supramax (50.000-60.000 DWT). Materialul este încărcat liber în magazii folosind macarale și graifere în portul de încărcare. Deoarece fierul vechi este dens și neregulat ca formă, densitatea încărcăturii și planificarea stivuirii sunt importante.

Poate fierul vechi să conțină materiale periculoase?

Da. Aceasta este o problemă reală de comerț și mediu. Reglementările în cadrul Convenției de la Basel afectează expedierile transfrontaliere de fier vechi, în special din țările dezvoltate către cele în curs de dezvoltare. Contaminarea radioactivă (din echipamente medicale sau industriale abandonate care intră accidental în fluxul de fier vechi) reprezintă o preocupare a industriei. Majoritatea facilităților mari de fier vechi utilizează monitoare de radiații. Importatorii solicită din ce în ce mai mult inspecții înainte de expediere și certificate de eliberare radiologică.

---

Concluzii principale

• Fierul vechi este materia primă principală pentru producția de oțel EAF — înlocuiește minereul de fier și cocsul în procesul de producție.
• Fierul vechi se împarte în trei categorii: perimat (din produse demolate), industrial (din resturi de fabricație) și intern (reciclarea internă a oțelăriei, nu este tranzacționat).
• Sistemul de clasificare ISRI stabilește standardele de grad: HMS 1, HMS 2, shredded, #1 Busheling și turnings sunt principalele grade tranzacționate, fiecare cu niveluri diferite de calitate și preț.
• EAF produce aproximativ 30% din producția globală de oțel și 70% din producția SUA — această cerere structurală este ceea ce face din fierul vechi o marfă majoră.
• Prețul este determinat de ratele de producție a oțelului, ciclurile de casare auto, activitatea de demolare, cererea de import din Turcia și Asia și costurile electricității.
• Turcia importă 20-25 de milioane de tone de fier vechi pe an, fiind cel mai mare importator din lume — activitatea sa de cumpărare influențează direct prețurile globale de export.
• AMM și Platts sunt principalele agenții de stabilire a prețurilor de referință; fierul vechi nu se tranzacționează pe o bursă cu contracte futures standardizate.

Related Reading

To deepen your understanding of the topics covered in this article, explore these related guides: the primary production route that generates the virgin steel these grades compete with, the furnace technology that melts recycled steel for new production and another metal whose recycling stream plays a significant market role.